S-a intamplat ca in Trieste toate scolile sa fie “asediate” de scolari, din cauza unor neintelegeri cu guvernul (asta e ceva normal in Italia, ca atunci cand nu sant deacord cu unele decizi luate de ministri, sa fac un fel de greva). Pai iata ca si scoala in care noi avem ore, este de asemenea asediata de catre scolari, nimanui nu-i este permis sa intre in afara de elevi. Si deoarece a fost planificat sa dureze minim o saptamana, am decis sa folosim acest timp pentru a calatori din nou undeva. Am decis sa facem o calatorie internationala, adica in alta tara, si alegerea noastra a fost Ljublijana, in Slovenia. Ne-a luat 15 min ca sa ajungem in Slovenia 
si 2 ore cu trenul pana in capitala.
Prima impresie care am avut-o: wuaauuu, orasul acesta e fabulos, curat si civilizat. Ceea ce am observat este faptul ca lumea seamana foarte mult cu noi, felul cum se comporta, cum se imbraca. Asa ca m-am simtit aproape ca acasa.
Ljublijana nu e atat de mare, asa ca nu va asteptati la un megapolis sau ceva de genu acesta. In 10 min eram deja in centru. Iata riul Ljubianka deja ne iese in cale. Trei poduri din piatra te ajuta sa treci riul.
Atmosfera e deosebita, turisti sant , dar mai putini ca in Venetia, si mai linistiti. Cu ajutorul unei prietene din Trieste, am avut posibilitatea sa ramanem pe noapte. Ea e membra a corului de pe linga universitatea din Ljublijana si prin coincidenta am ajuns la serbarea dirijorului. Era toti membrii corului intr-un pub, vreo 25 de tineri care una doua si cantau cate o piesa din repertoriu. Un concert LIVE de nota zece, caci fiecare avind cate o bere la masea, cantau de 10 ori mai bine ca in concert. Asa ei mi-au spus
Cel mai comod transport este bicicleta, pe care poti sa o iai in chirie pentru 1 euro 2 ore. Asta mi-a permis sa fac o tura buna prin orash, si chiar am cautat si oficiul AIESEC Ljublijana, insa din pacate nu era nimeni acolo 
Nici nu am observat cum a trecut toata ziua si deja e nevoie sa mergem acasa. Fiindca nu mai era nici un transport direct din Slovenia in Trieste, singura solutie era sa sa agatam vreo masina de pe drum. Oamenii in Slovenia nu prea vad asa ceva pe drum, asa ca timp de o ora nu am avut nici un succes, doar cu privir stranii din partea conducatorilor auto. Pana la urma ne-a luat un domn, care mergea cu totul in alta directie, dar a zis ca ne duce in oras si inka gratis.
