A ride to Ljublijana

S-a intamplat ca in Trieste toate scolile sa fie “asediate” de  scolari,  din cauza unor neintelegeri cu guvernul (asta e ceva  normal in  Italia, ca atunci cand nu sant deacord cu unele decizi  luate de  ministri, sa fac un fel de greva). Pai iata ca si scoala in  care noi avem ore, este de asemenea asediata de catre scolari,  nimanui nu-i  este permis sa intre in afara de elevi. Si deoarece a  fost planificat  sa dureze minim o saptamana, am decis sa  folosim acest timp  pentru a calatori din nou undeva. Am decis sa  facem o calatorie  internationala, adica in alta tara, si alegerea  noastra a fost Ljublijana, in Slovenia. Ne-a luat 15 min ca sa  ajungem in Slovenia 🙂 si 2 ore cu trenul pana in capitala.

Prima impresie care am avut-o: wuaauuu, orasul acesta e  fabulos, curat si civilizat. Ceea ce am  observat este faptul ca  lumea seamana foarte mult cu noi, felul  cum se comporta, cum  se imbraca. Asa ca m-am simtit aproape  ca acasa.

Ljublijana nu e atat de mare, asa ca nu va asteptati la un  megapolis sau ceva de genu acesta. In 10 min eram deja in  centru.  Iata riul Ljubianka deja ne iese in cale. Trei poduri din  piatra te  ajuta sa treci riul.

Atmosfera e deosebita, turisti sant , dar mai putini ca in Venetia,  si  mai linistiti. Cu ajutorul unei prietene din Trieste, am avut posibilitatea sa  ramanem pe noapte. Ea e membra a corului de pe linga  universitatea din Ljublijana si prin coincidenta am ajuns la  serbarea  dirijorului.  Era toti membrii corului intr-un pub, vreo 25  de tineri  care una doua si cantau cate o piesa din repertoriu. Un  concert  LIVE de nota zece, caci fiecare avind cate o bere la  masea, cantau  de 10 ori mai bine ca in concert. Asa ei mi-au  spus 🙂

Cel mai comod transport este bicicleta, pe care poti sa o iai in  chirie pentru 1 euro 2 ore. Asta mi-a permis sa fac o tura buna  prin  orash, si chiar am cautat si oficiul AIESEC Ljublijana, insa  din  pacate nu era nimeni acolo 😦

Nici nu am observat cum a trecut toata ziua si deja e nevoie sa  mergem acasa. Fiindca nu mai era nici un transport direct din  Slovenia in Trieste, singura solutie era sa sa agatam vreo masina  de pe drum. Oamenii in Slovenia nu prea vad asa ceva pe drum,  asa ca timp de o ora nu am avut nici un succes, doar cu privir  stranii din partea conducatorilor auto. Pana la urma ne-a luat un  domn, care mergea cu totul in alta directie, dar a zis ca ne duce  in oras si inka gratis.

Venezia, I’m coming!!!

Este al doilea weekend in Italia si am  hotarat sa organizam o calatorie in afara  orasului. Am decis sa plecam in Venezia,  pentru ca e visul fiecaruia din noi trei de a  vizita acest oras. Si cand ma gandesc ca  fix cu o luna in urma nici nu imi imaginam  acest lucru, iata ca ma aflu la o distanta de  2 ore de calatorit cu trenul (care m-a costat  10 euro)  fata de un vis realizat.

…..Sant in Venezia, ca  in poveste. Prima  impresie: “af****ti”. Orasul e chiar situat in  apa. Nu vezi masini, autobuze, tramvaie  sau taxi-uri. In schimb, spre bucuria mea,  apa peste tot si  aglomeratie de barci, iacht- uri si deisgur ca GONDOLAs. De astea  aici  ca la noi taxi-uri 14** sau 14*# (nu mai fac  reclama.). In prealabil am cautat ceva informatie  despre Venezia, o harta sau cateva rute  ghidate ca sa imi ajute la calatorie. Si zic  ca am  procedat foarte corect, pentru ca  ajuns acolo, te pierzi prin minunatii si locuri  extraordinare. Sant peste 400 de poduri,  mici,  mari si gigantice. Mi-am pus in plan  sa trec macar peste 100, dar mi-a reusit  cred ca vreo 30 , deoarece am avut numai o  zi la  dispozitie si doua fete shopogolice  in  echipa. Cine nu stie ce e asta shopogolic:  o persoana care e suprapasionata de  cumparaturi prin magazine, in special de  celea originale cu branduri: Versace, Gucci,  D&B, Lacoste. In Venetzia ele is la  fiecare  coltz, odata ce e plina cu turishti, de cei cu  multi bani. In general orasul e frumos, pozele spun  mai multe decat mine. Pot sa zic doar de  preturi: o calatorie cu water bus-ul (un fel de  autobuz pe apa) costa 6,5 euro pentru o  ora de calatorie, un water-taxi 30 euro ora,  iar o splendida calatorie cu gondola: 80 de  euro. Noi am preferat cel mai ieftin si  ecologic mijloc de transport: mersul pe jos,  si chiar daca e obositor, e foarte sanatos si  ai  ocazia sa vezi mult e carari ascunse,  parcuri si peisaje fantastice de pe poduri.

Daca vii in Venetia, primul loc pe care  trebuie sa il vizitezi este piata San Marco,  o piata imensa cu biserica imprejur si o  iesire frumoasa in mare. Merita de vazut  chiar ca primul loc din Italia. Dar deoarece  sant multi oameni care au acelasi vis, de a  vizita Venezia, pregatiti-va la un haos total  si o multime de oameni, turisti din toate  tarile lumii. Da, aici majoritatea is turishti,  cu harti in mana, desigur ca pierduti, caci  cu asa carari inguste, nu ai nici o sansa sa  gasesti locul potrivit. Am petrecut o zi extraordinara, am gasit si  o pizze-rie care face pizza gigantica, cu un  pret rezonabil. Fiind la 20 de minute de Padova, am profitat  de ocazie si am plecat intr-acolo. In acest  oras am cativa verisori, asha ca am  ramas pe noapte la ei, dar nu numai eu ci si  companioanele din Brazilia si Rusia, iar  cum moldovenii sant foarte osptalieri,  seara  s-a dovedit a fi foarte reusita. Padova nu e  atat de mare, insa are o capela mareeee,  Sf. Anthony, cu locuri minunate si un  cor  viu.  Aici in oras m-am simtit ca acasa  pentru ca, din fericire sau nu prea, e plin de  moldoveni.

Desigur ca majoritatea din ei  nu  sant turisti, ci muncitori.

…….Cu impresii bune si lasand Venezia in  lacrimi, caci cand am plecat ploua,  ne intoarcem spre casa.

Petrecere Italiana

Am fost invitat la o petrecere si nu am putut refuza aceasta.  A fost  exact ca in interviurile pe care le facem cu intrebarea:  te-ai duce la  o petrecere in care nu stii pe nimeni? Multe  raspunsuri de da,  poate, de ce. Am simtit-o  pe pielea mea,  caci am fost informat  numai de locul unde era petrecerea, si  nefiind sigur ca acolo voi sti  pe cineva, m-am pornit, cu harta  in mana, stiam numai strada si  blocul, nici etaj, nici  apartament. Insa, cu un pic de noroc, am gasit  locatia  magica: a jucat rol mare si galagia care era auzita de  departe. Intr-un apartament imens, cu vreo 5 camere si 2  bai, erau  mai mult de 20 de oameni, ca o petrecere medie  aici, cu DJ,  consola si aparat de produs fum, si o multime  de studenti de toate  nationalitatile: italieni, germani, croati,  portughezi, brazilieni,  sloveni, si un moldovean 🙂

Politete Europeana

Pizza Girl

Ne-am ratacit si incercam sa cautam o strada. Am intrebat de  o  domnisoara care exact in acel moment trebuia sa delivreze o  pizza.  Am fost foarte surprinsi de amabilitatea ei, necatand la  faptul ca i  se racea pizza si avea sa o critice clientu, ne-a  explicat totul si fiind  pe drum a alergat dupa noi sa ne mai  concretizeze odata cum sa  ajungem.

Security Boy

Intr-o seara am iesit cu un @er intr-un local cu security. Am  fost  socat sa vad cum the security boy (care avea vreo 2 metri  patrati)  ne-a salutat cu zambet pe fata si ne-a deschis usa  (el stie ca noi  avem de gand sa ne cheltuim banii aici). Ce pot sa  vad la noi: niste  securisti cu fetele strasnice, gata sa te  sfasie si sugrume. Apoi  unde e cultura? Eu sant client care  are dorinta de a cheltui ceva  bani ca sa imi petrec timpul liber la  maxim, si risc sa imi stric  dispozitia pentru niste tampiti ca  ei? La ce bun? Mai bine stau  acasa……

 

My Exchange XP……

 

Din multitudinea de oferte de Exchange pe  care AIESEC  le  are, am ales- o  pe cea  care zic eu ma va  dezvolta cel mai bine in  toate  domeniile: si  personal, si profesional  si desigur e cel mai  usor  de a fi match-uit.  Ofertele sant multe,  ramane doar  sa alegi  una si gata: go and get  it. Am aplicat  pentru un  Development  Traineeship intr-o  tzara in care mi-am dorit  foarte mult sa o  vizitez: Italia. Zis-au multi  moldoveni ca e  frumoasa, dar eu zic  ca nu  cred pana nu  vad.

Lucrez intr-o scoala italo-slovena  unde voi  avea lectii sau mai  bine  zis  trainingu-uri  despre  diversitate culturala,  tehnici de  memorie rapida si orientare  profesionala.  Desigur ca  totul va fi in limba engleza. Imi  pare  foarte interesant, e  ceva asemanator  cu  Start  Smart si Discover my World in  combinatie,  numai ca e  la prima editie si  multe lucruri nu  sant  fixate.  Dar totul e  inainte si e foarte  bine atunci cand  eshti  implicat de la inceput,  la prima editie.  Santem 3 traineri: Brazilia,Rusia si eu din  Moldova.

LC Trieste: aproape 5 membri, 3 EB  members,  si aici  sigur  pot sa  zic ca  quality and not the  quantity. Sant  foarte  bravo  si foarte  positivi  in ceea ce fac, au  obiective  foarte mari: 42  ICX  si 50 OGX.  Vor  sa fie primii in Italia,  teoretic  sant pe  doi,  dupa Torino. Este o  oportunitate  extraordinara pentru mine ca  @er sa ma  implic  la  maxim  si sa am n impact in  acest  local.      Implicarea mea s-a inceput chiar cu  ajungerea  mea in  orash.  Nu reusise sa  treaca nici 40  de  minute, ca eram  deja cu  fliyerele in  mana si  promovam evenimentul  Big  Picture  printre  studenti. Am avut 3  min de prezentare  la  Big  Picture, din  pacate erau putini  oameni, insa  destul de  entuziasmati. By the  way, a fost  prima  mea prezentare la vreun  BP. Sant  extrem  de fericit. Dar unde e unu,  este loc  si  pentru al doilea. Asa ca am fost prezent si la al doilea BP.  Deja  incep sa  ma  deprind 🙂 Am avut o  singura  problemutza: eram rugat  sa  vorbesc  mai  incet  caci lumea nu prea shti  limba  engleza  (iaka  asha, practicati baieti  si fete si  veti fi  considerati originari  din  SUA sau Great  Britain)

Living diversity:Traim toti Epii impreuna. Ce sa  zic, foarte  interesante  culturiu. Chestia ca  eu sant  cam  dus de val si nu resuesc sa le  inteleg  realmente.Fiecare are punctele pozitive si  negative. Asa  ca am o  diversitate la cel  mai  mare nivel.

Am avut prima zi in scoala sloveno-italiana.  Am  facut  traininguri la 3 grupe de 5 elevi  fiecare.  Toti sant destuli de  pozitivi. E ceva  nou entru ei si de aceea sant tare  entuziasmati. Am facut  cunoshtinta cu  colectivul didactic, profesorii si am fost  primiti  foarte calduros, nu chiar cu piine si  sare ca la  noi, dar cu mare bucurie. Aici  toti profesorii  cunosc foarte bine limba  engleza asa ca sant  foarte comunicativi si  curiosi. Ma simteam in  colectivul lor, ca un  adevarat profesor, si asta  mi-a facut o  placere foarte mare, caci in  adincu mintii  am si eu o dorinta sa fiu un  profesor.

RIS – Regional Informational Seminar: e  ceea  ce la noi se numeshte LTS, in Italia  asa se  numeste. Deci, mi s-a propus sa fiu  FACI la  aceasta conferinta si desigur ca  am acceptat.  Este prima mea conferinta  internationala in  afara Moldovei, cu o echipa  de facilitatori din  Columbia, Serbia, Italia,  Brazilia, Rusia si  India. Desi am fost numai  2 zile, am avut  placerea sa facilitez ER  Area, Country  Presentation si am tinut un  training la toti cu  tema “Presentation  Skills”. Le-a placut la toti  si eu eram  satisfacut. M-a impresionat foarte  mult OC- ul, care ne pregatea bucate chiar pe  loc,  intr-o bucatarie imensa, si cand toti  delegatii se string ca ma mma acasa si  mananca dintr-un castron. Fiecare moment  care il petreceam imi aminteam de  conferintele din Moldova si ma palea doru la  fiecare minuta, incat nu imi da pace sa ma  concentrez la sesiuni. Iar cand am mai fost  sunat si am luat legatura directa chiar in  timpul conferintei, eram tare emotionat. Am  avut un feeling extraordinar atunci cand am  proiectat filmuletu despre Moldova.

Da, doru   de Patrie e mare……..

 

Pasta Pasta Pasta

Sant in Italia, locul in care s-a nascut  pasta,iar aici mereu invatz cum sa fac  o  pasta delicioasa  (eu ador pasta, ca sa  shtiti).  Pentru noi pasta inseamna cel mai  simplu fel de  bucate, pe care de obicei il  consuma tinerii sau mai exact  studentii.  Aici pasta e  considerata cea mai buna  mancare si  poate fi consumata de cateva  ori pe zi.  Italienii nu vor rupe  macaroanele,  cum o fac unii  din noi, aceasta e considerat  crima impotriva macaroanelor  (e funny insa  intr-adevar, vrei  sa mananci o mancare cu  placere  dar  nu cu crima). Si am  constatat  mai multe tipuri de macaroane: Nr1 , nr. 3  sau nr.7 .  Fiecare numar reprezinta  grosimea pastei, cu  cat mai mare  numaru  cu atat mai gros. Cu cat culoarea e mai  inchisa, cu  atat e mai sanatoasa pasta  pentru organism. Astazi voi   incepe cu  numaru 7. Nu eu am ales-o, ci colega mea  brazilianca care e cu mult mai avansata in  mancaruri decat  mine. Iar o pasta buna  trebuie numaidecat mancata cu un sos rosu  din ceva carne de vita, cascaval, legume,  piper. Niam-niammmmm……..

 

 

Ceva despre cultura italiana

Sant cazat intr-o familie de italieni foarte  primitori si pozitivi.  De  obicei sant gazde  ale @erilor aici in Trieste asa ca deja  shtiu  cu ce ne vom ocupa. Un lucru remarcabil pe  care il  observ este  felul in care ei sant  ingrijorati fatza de natura si  poluarea ei.  Chiar de la inceput am fost instruit in cel  mai  pozitiv sens cum  sa utilizez resursele  case: nici o lumilna  lasata sa arda in  zadar, sau sa utilizez in exces apa, gaz  sau, etc. Asta pentru  ei e dezastru. Italienii  recicleaza  deseurile, peste tot vei vedea  aceste containere care separa  diferite  deseuri. De aici si  motivul pentru care nu  vei vedea  miros de deseu.Cel mai popular transport aici sant  scooterele. Sant sute si  sute. Vezi tineri cu  scootere, vezi fete cu scootere, vezi  femei,  batrani, businessmen si businesswomen. In  afara de  scootere,  predomina cultura  masinilor mici, micutze si tare  comode. De  fapt pe asha strazi inguste nici nu ai cum sa  parchezi un BMW  3, 5 sau chiar 7 (nici nu  am vazut vreuna  din aceste mashini).  Masini cu consum mic, si comod de  parcat.

Piercing la nas

Am vazut o doamna in varsta care avea  piercing in nas. E  interesant, la noi nu vei  vedea asha ceva. Sau faptul sa vezi  persoane in varsta conducand un boogie  decapotabil  sau cel  mai funny un scooter  roz.

Io mangio pizza

Nu sant intr-o tzara exotica cu feluri de mancaruri nemai  vazute si nemaiauzite din care sa mananc 20% si sa imi  fie rau 80% din  zi (Pareto Principle 🙂 ), dar sant in Italia,  taramul pizzei, deja de 10 zile, insa nu apucasem sa  mananc vreuna. Poate din cauza  ca nu ma tenteaza asha  de mult si din cate shtiu, nu e cea mai sanatoasa  mancare. Aici ma refer la pizza facuta in Moldova,  pentru  ca pizza italiana e cu mult mai sanatoasa si mai  “originala” din mai multe motive: in primul rand e facuta pe  aluat subtire  (cu cat e mai gros aluatul, cu atat mai multa  drojdie in stomacel) si e coapta in cuptor special care i da  gust deosebit ((fara  microunde si chestii cancerogene).  Deasupra pun ceva fructe 🙂 ca roshii, peperoni, masline,  vinata,chiar si cartofi copti sau free,  putina carne si un  cascaval special, mozzarela sau alte mii de feluri dar unul  mai bun ca altul.

Si costa bunatatea asta intre 3 si  5 euro.  Desigur ca nu vei gasi maioneza in pizza. Am intrebat pe  un @er italian daca au pizza cu maioneza si a fost foarte  surprins: “Asa combinatie nu vei gasi nicaieri in  lume….defapt nici nu se potriveshte” a zis, “….in afara de  tzara noastra” (mi-am  zis eu in gand). De asta si cred ca  pizza noastra nu e tare sanatoasa: aluat cat mai gros, clar  ca este si subtire, cat mai multa  maioneza, care e plina  de colesterol, si multe alte chestii. Ce mai: “Pofta Buna! Digestie ushoara!”

Welcomed in Trieste

Cate ceva despre orash. Sant in Trieste, un orashel de vreo 300 mii  locuitori, situat la poalele muntilor si scaldat de marea  adriatica,  formind golful Trieste. Orashul are o istorie interesanta care desigur  poate fi gasita in internet, de aceea o  sa zic tot ce  mi-a placut cel  mai mult. Deoarece in trecut a fost alipit la Imperiul Austriac, se simte  destul de bine cultura austriaca, in cladiri, in  amenajarea orashului.  Imi place pentru ca am reusit sa vad doua arhitecturi simultan:  italiana si austriaca. Populatia aici e foarte  amestecata: sant italieni  originari, si sant multi sloveni, deoarece slovenia e la 20 de km de  orash. Sant comunitati de  sloveni,chiar scoala in care am lectii. E cald si bine, insa foarte des bate un vant puternic, care poate sa ajunga si pana la 200 km/h  (asta o data la 5 ani). 

The Cultural Diversity

mia caza

Sant cazat intr-o familie de italieni foarte primitori si pozitivi.  De  obicei ei sant gazde ale @erilor aici in Trieste asa ca deja  shtiu  cu ce ne vom ocupa. Un lucru remarcabil pe care il  observ este  felul in care ei sant ingrijorati fatza de natura si  poluarea ei.  Chiar de la inceput am fost instruit in cel mai  pozitiv sens cum  sa utilizez resursele case: nici o lumina  lasata sa arda in  zadar, sau sa utilizez in exces apa, gaz  sau, etc. Asta pentru  ei e dezastru. Italienii recicleaza  deseurile, peste tot vei vedea  aceste containere care separa  diferite deseuri. De aici si  motivul pentru care nu vei vedea  miros de deseu. Cel mai popular transport aici sant scooter-ele. Sant sute si  sute. Vezi tineri cu scootere, vezi fete cu scootere, vezi  femei,  batrani, businessmen si businesswomen. In afara de  scootere,  predomina cultura masinilor mici, micutze si tare  comode. De  fapt pe asha strazi inguste nici nu ai cum sa  parchezi un BMW  3, 5 sau chiar 7 (nici nu am vazut vreuna  din aceste mashini).  Masini cu consum mic, si comod de  parcat.